Tema de vacanţă, o corvoadă?

Se apropie sfârşitul vacanţei mari. Pentru elevii noştri aceasta a fost timp al relaxării, al jocului, al somnului de dimineaţă fără griji. Unii dintre ei, mai puţini la număr, au fost în tabere de studiu, în cantonamente; au intrat poate în spaţiul bibliotecilor şi al muzeelor. Cei mai mulţi, din păcate, au trăit zile şi nopţi în lumea virtuală oferita de calculator: pe facebook sau adunând puncte  pentru a trece la stagii superioare ale multiplelor jocuri ce creează dependenţă în pierderea timpului; jocuri ce instigă la violenţă. Nu ne mai miră faptul ca în primele zile ale anului şcolar, copiii păşesc apatici, mai obosiţi decât au plecat, pragul şcolii.

Anevoios e orice început, profesorii ”bombardează” cu teste iniţiale. Sarcini ce au fost cândva uşor de îndeplinit devin de neînţeles. Calificativele sunt din cele ce nu aduc satisfacţii, totul pare nespus de greu şi foarte obositor.

Tot disconfortul reacomodării cerinţelor şcolare ar putea fi înlăturat daca elevul ar vedea vacanţa cu alţi ochi, dacă nu ar vedea-o ca pe o rupere totală de studiu ci mai degrabă ca  un mozaic de activităţi de antrenament. Asemeni sportivilor ce nu abandoneaza pregătirea  după câştigarea medaliei, copiii ar trebui să îşi îndrepte atenţia asupra caietelor de vacanţă, asupra paginilor cărţilor din lectura suplimentară recomandată. Mulţi dintre ei, pentru a face pe placul profesorului se luptă  cu temele  în ultimele zile de vacanţă. Toată familia ajută copilul, este revoltată de volumul mare de muncă,îl stresează şi îl apostrofează. Acest efort depus în forţă nu are însă nicio eficienţă, dimpotrivă, dăunează psihicului, nu este motivant pentru activitatea următoare.

Am recomandat elevilor mei rezolvarea anumitor sarcini la diferite discipline ale ariilor curricular. Am văzut o oportunitate valoroasă în oferta caietelor de vacanţă. Am observat că acestea conferă un caracter ludic sarcinilor de lucru, atrag prin colorit şi varietate. Nu toţi elevii mei au avut însă aceeaşi părere. Li s-a părut acest caiet inutil, foarte greu de completat, mai mult o pedeapsă. Ca să îi motivez, să le dovedesc că nu e chiar atât de dificil, am împărţit pe săptămâni filele ”caietului năzdrăvan” , am citit împreună cerinţele şi astfel au observat că unele exerciţii au forma  unui joc, că au de colorat şi desenat. Au descoperit glume, ghicitori şi personaje îndrăgite. Toate acestea au făcu ca munca să pară mai uşoară.

Întâlnirile din timpul vacanţei, cel puţin o dată la două-trei săptămâni s-au dovedit a fi  eficiente. Am constatat că au fost prilej de bucurie pentri ei, s-au consultat în rezolvarea unor sarcini, au descoperit că au ajuns la rezultate similare. Au fost motivaţi să continue iar pe unii i-a mobilizat să depună mai mult interes.

Din aceste întâlniri am învăţat şi eu multe lucruri. În primul rând că elevilor le este dor de şcoală, că depun un efort susţinut dacă sunt prezentate şi altora produsele muncii lor. Greşeam mult când le ceream caietele în primele zile de septembrie. Îmi lua mult timp să le corectez şi cu siguranţă acele teme ramâneau în sertare prăfuite, nemaiacordându-li-se nicio importanţă.

Foarte uimită am fost când am văzut  băiatul de opt ani al unei prietene venite din străinătate că rezolvă zilnic teme. Efectuează 30-40  calcule  simple de adunare şi scădere, citeşte un text de mică întindere şi rezolvă şapte- opt exerciţii aferente, are o aplicaţie practică (joc de decupare  a hârtiei, experiment simplu). Băiatul nu era enervat de sarcinile zilnice, le îndeplinea ca o obişnuiţă asemeni celeia de a se spăla pe mâini.

Cu regret spun dar mi se pare că în sistemul nostru de învăţământ trecem uşor de la o extremă la alta. De la sute de exerciţii şi cât mai multe probleme din vacanţele ceauşiste la lenea şi  orele pierdute în faţa calculatorului. Trebuie, dragi colegi, să găsim un echilibru şi să ne motivăm elevii să citescă, să scrie scrisori şi felicitări nu numai mesaje pe mobil şi messenger, să rezolve probleme practice şi să-şi  antreneze mintea, asemeni sportivilor - corpul, în fiecare zi. Doar aşa vor avea şi vom avea satisfacţii, rezultate, şi de ce nu, ei poate vor schimba viitorul acestei ţări.

Semeş Ana Carmen, prof. înv. Primar
Şcoala cu clasele I-VIII “Scarlat Longhin”
Dofteana-Bacău